De vorbă cu Simona Epure
/Cristina Pîrvu: Dragă Simona, este a doua colaborare pe care o ai cu asociația noastră. De data aceasta am venit către tine cu un proiect mai complex, care, pe lângă anumite elemente prestabilite prin prisma proiectului (tema cărții, text sub 500 de cuvinte), a presupus și desfășurarea a cinci ateliere cu copiii beneficiari ai proiectului, alături de ilustratoarea cărții, Anca Smărăndache.
Care au fost dificultățile pe care le-ai întâmpinat în scrierea acestei cărți?
Simona Epure: Dragă Cris, trebuie să recunosc că acest proiect m-a scos din matca mea obişnuită, dar bucuria unei noi cărţi întrece orice alte neajunsuri. Cred că timpul a fost cel care m-a presat cel mai mult, în acest caz, pentru că orice act de creaţie are nevoie de un timp al său, în care să se aşeze şi să respire pe îndelete. În general, eu mă îndrept către edituri atunci cȃnd consider că manuscrisul meu a dospit suficient şi a ajuns la cea mai bună textură. A nu se întelege că m-am grăbit cu scrierea acestei cărţi, doar că acum a fost un proces invers, neobişnuit pentru mine.
Pe de altă parte, ce ți se pare cel mai reușit în povestea pe care ai creat-o?
Cel mai mult mi-a plăcut cum s-au legat toate ingredientele între ele. Fiecare element al unei cărţi este important, mai ales într-o carte pentru copii. Mesajul, titlul, numele personajelor etc, şi nu în ultimul rȃnd, ilustraţiile. Nu în toate cărţile, toate acestea se potrivesc atȃt de bine unele cu altele.
Ce presupune crearea unei cărți din perspectiva scriitorului? Un moment de inspirație și grație? Sau un proces de căutare, scriere și rescriere?
Cred că toate cele enumerate de tine contribuie la crearea unei cărţi. În primul rȃnd, inspiraţia cu privire la povestea pe care vrei să o spui. Apoi, căutarea şi alegerea formei în care vei transpune mesajul poveştii. După care vin toate celelalte, scrierea propriu-zisă, rescrierea, corectarea etc. În ceea ce mă priveşte, toate aceste etape sunt dublate de o stare de nelinişte interioară care se încheie abia în momentul apariţiei cărţii, deoarece emoţiile se prelungesc pȃnă cȃnd văd că totul a decurs bine, inclusiv la tipar.
Cristina Pîrvu: Ce mesaj ne-ai putea transmite nouă, celor care, ca și tine, ne dorim să trăim într-o societate mai blândă, mai tolerantă, mai educată în ceea ce privește diversitatea oamenilor și a culturilor?
În tot ceea ce facem, ar trebui să fim preocupaţi, în primul rȃnd de conţinut, şi apoi de imagine. Nu avem nevoie de atȃt de multe apanaje exterioare precum credem.
***