Povestea kendamei pierdute la Street Delivery Craiova

Cris Pirvu

În 2018, pentru prima dată, prieteni ai asociației noastre - Mirela Bercea, Ana-Maria Cratiță, Patricia Ionescu și Corina Radu au organizat Street Delivery la Craiova.  Am fost și noi acolo!

Evenimentul a avut loc pe strada Popa Șapcă de pe 7 pe 9 septembrie și a avut mare succes pentru că o craioveancă care trăiește de ani de zile în Diaspora s-a încăpățânat să ofere orașului ei natal un spațiu pe care localnicii să-l reinvestească cu activități pentru oameni și cu oameni. Ca o declarație de dragoste pentru Craiova. Sau ca un manifest.

Ne-am întins și noi cortul pe strada închisă, am așternut pe jos un pled frumos colorat pe care am împrăștiat mai multe exemplare din Povestea kendamei pierdute, carioci, foi de desen și cretă colorată.

Timp de două zile și jumătate, copii, mici și mari, s-au perindat pe la standul nostru și au citit din Poveste,  s-au uitat la ilustrații sau pur și simplu au colorat kendame pe stradă.

Interesantă a fost, de cele mai multe ori, discuția cu părinții copiilor pentru că, indiferent de reacțiile și argumentele lor, ne-a permis să aducem dialogul despre minoritățile rome și educația interculturală  în spațiul public, altul decât cel al Facebook-ului, unde puterea de a vorbi “în dodii” ne este dată de protecția ecranului.

Unii dintre ei au lăudat inițiativa de a scrie povești cu personaje diverse, reflectând astfel realități diverse, ne-au vorbit despre prietenii romi de la școală ai copiilor lor și despre nevoia de a combate, cu toate mijloacele, “hate speech”-ul general atât de dăunător.

Alții au dat replici dure pe care nu le voi repeta aici pentru că sunt convinsă că fiecare dintre voi și le poate imagina cu ușurință, dar și pentru că suntem cu toții mult prea poluați de astfel de reacții otrăvitoare.

Îmi aduc însă aminte cu drag de replica prietenei mele, Corina Radu, inițiatoarea Street Delivery Craiova, când mă vedea gură-cască pe la alte standuri sau încercând să mă apar de soare în părculețul frumos amenajat ce se întindea de-a lungul străzii închise.

“Cris, du-te la cortul tău și vorbește cu oamenii, căci în Craiova nu avem proiecte din astea.”

Și mă duceam… pentru că este cu siguranță nevoie să purtăm aceste discuții în sfera publică și să ne vedem, să ne ascultăm unii pe alții înainte de a decreta adevăruri absolute și de a ne întoarce spatele cu îndărătnicirea “micului tiran”, punând ziduri de orgoliu și de certitudini de nezdruncinat intre noi.

Inchei cu o invitație de a ne gândi la ceea ce spune scriitorul franco-libanez Amin Maalouf în cartea sa, Identități ucigașe: “Felul în care îi privim pe ceilalți îi prinde adesea în menghina apartenențelor celor mai strâmte, tot așa cum privirea noastră îi poate elibera”; [...] “iar atunci când mentalitățile nostre rămân în urmă, ajungem să stingem incendiile împroșcându-le cu produse inflamabile.”

DESCOPERITI AICI ATELIERELE IN IMAGINI!