Rolul Comisiei Europene in politicile de incluziune a romilor

Consiliul Europei estimează că 6 milioane de persoane de etnie romă traiesc în Uniunea Europeană. Două treimi dintre aceștia trăiesc în România, Bulgaria, Ungaria, Slovacia și Republica Cehă. Doar în România trăiește 30% din populația romă.

Potrivit Agenției pentru drepturi fundamentale a Uniunii Europene, 80% din populația romă este în risc de sărăcie, o rată mult mai mare decât rata sărăciei calculată la nivelul întregii populații europene. Mai puțin de o persoană de etnie romă din trei are un loc de muncă plătit, ceea ce este mult sub media populației din UE - mai mult de două persoane din trei.

Jumătate din copiii romi nu beneficiază de educație preșcolară în timp ce aproape toți ceilalți copii se bucură de acest drept. Se știe că copiii care nu se duc la școală, care sunt înscriși târziu în sistemul de învățământ sau care abandonează școala prea devreme, se vor confrunta cu dificultăți mai mari în viață, începând cu analfabetismul și problemele de limbaj pâna lă sărăcie și excluziunea socială.

Chiar dacă aproape toți copiii de etnie romă se duc la școală în anii de școlarizare obligatorie, unul din cinci este înscris la un nivel inferior celui corespunzător vârstei sale și două treimi din tinerii de etnie romă abandonează școala din primele clase ale învățământului secundar. In zonele rurale, costul transportului, al meselor și al taxelor școlare poate fi prea mare pentru cele mai dezavantajate familii de romi și în consecință copiii abandonează școala.

De multe ori, copiii romi sunt înscriși în școli segregate. Jumătate dintre aceștia se duc în școli sau la cursuri unde cei mai mulți copii, daca nu toți, sunt de etnie romă. Segregarea este unul din fenomenele care explică cel mai bine de ce copiii de etnie romă obțin rezultate slabe la școală. In unele țări precum Slovacia și Republica Cehă, aceștia sunt adesea distribuiți în școli pentru copii cu dizabilități sau cu probleme comportamentale.

De aceea, pentru Uniunea Europeană este o prioritate să asigure copiilor romi accesul la o educație de calitate. Din 2013, UE a recomandat în mod constat guvernelor din România, Bulgaria, Ungaria, Slovacia și Republica Cehă să îmbunătățească accesul copiilor romi la o educație de calitate. Aceste recomandări fac parte din procesul mai vast de coordonare a politicilor naționale, pentru identificarea unor soluții la provocările cu care se confruntă  Uniunea Europenă.

Uniunea Europeană recomandă țărilor respective să ia măsuri pentru a mări rata de înscriere a copiilor de etnie romă de la o vârstă fragedă în cadrul sistemului tradițional de învățământ, cu scopul de a îmbunătăți rezultatele școlare ale acestora. Recomandă de asemenea sporirea calității învățământului. Acest lucru poate presupune și o creștere a investiției în sistemul de învățământ în general. De exemplu, România investește în educație doar 3,2% din PIB în timp ce media în Uniunea Europeană este de 4,8%, cu țări precum Danemarca care investește 7% din PIB-ul în educație.

Pe lângă recomandările legate de accesul copiilor romi la o educație de calitate, UE oferă îndrumare tuturor Statelor Membre în legătură cu strategiile de incluziune a grupurilor marginalizate de etnie romă. Recomandările UE – cunoscute și sub numele de Cadrul UE pentru asigurarea incluziunii sociale a romilor – se concentrează asupra domeniilor următoare: educație, ocuparea forței de muncă, asistență medicală și locuințe.

Este esențial ca strategiile naționale să fie transpune în practică la nivel local prin măsuri concrete care includ atât autoritățile naționale cât și persoane de enie romă.

Rolul autorităților locale este decisiv pentru a transforma strategii așternute pe hârtie în acțiuni ce schimbă viețile oamenilor.

Lupta împotriva marginalizării comunităților de etnie romă necesită curaj și angajament. Pe termen scurt, politicienii care iau măsuri pentru incluziunea socială a romilor, își asumă un risc electoral, având în vedere că este mai ușor să câștigi voturi prin excluderea romilor decât prin integrarea acestora.

Pe termen mediu, însă, ignorarea problemei marginalizării prezintă riscuri mari pentru cetațenii unui oraș. Când anumite categorii de oameni sunt ostracizați în mod sistematic, coeziunea socială a întregii societăți se prăbușește, tensiunile sociale cresc și cetățenii nu se mai identifică cu municipalitatea. Pe de altă parte, reducerea sărăciei și a exlcuziunii nu reprezintă doar o reducere a acestor riscuri, ci și noi oportunități : serviciile publice se îmbunătățesc; valoarea caselor și a proprietăților crește; orașele devin mai atractive pentru noi rezidenți și noi investitori. Pe scurt, calitatea vieții se îmbunătățește pentru toți cetățenii în orașelor care luptă împotriva marginalizării.

Pentru a-și atinge acest scop, autoritățile locale trebuie să facă eforturi susținute și consistente ce depășesc ciclurile electorale.

Chiar și atunci când doresc să acționeze, municipalitățile nu au capacitatea administrativă si financiară să conceapă și să implementeze măsuri care să ducă la incluziunea efectivă a persoanelor marginalizate. Politicile lor sociale se reduc de cele mai multe ori la furnizarea de ajutor social, ceea ce face sărăcia tolerabilă, însă nu abordează cauzele profunde ale acesteia.  Un vechi proverb chinezesc spune: „Dai unui om un pește și-l hrănești pentru o zi; învață un om să pescuiască și-l hrănești pentru toată viața.” Ca să fie eficiente, politicile sociale trebuie să-i ajute pe oameni sa rupă ciclul sărăciei: să-i ajute să aibă parte de educație, de joburi, de asigurări de sănătate și de locuințe.

Din păcate, de cele mai multe ori autoritățile locale nu-i consultă și nu-i implică pe cei afectați direct de sărăcie. Oamenii știu adesea mai bine ca autoritățile care le sunt nevoile. Participarea beneficiarilor mărește legitimitatea a ceea ce face municipalitatea pentru a scoate oamenii din sărăcie. De aceea este important ca oamenii pentru care sunt făcute măsurile de incluziune socială să fie consultați și implicați de la bun început.

Pe de altă parte, multe persoane de etnie romă locuiesc în municipalități ale căror resurse financiare sunt insuficiente pentru a implementa în mod eficient o strategie de includere a romilor. Uniunea Europeană poate co-finanța măsuri de incluziune socială iar sume semnificative de bani au fost alocate în acest scop.

Din păcate, din cauza lipsei de voință politică sau a capacității administrative, fondurile UE fie nu sunt folosite îndeajuns mult sau nu îndeauns de bine pentru a spori procesul de integrare a persoanelor marginalizate.

De aceea, Comisia Europeană a lansat împreună cu Consiliul Europei în 2013 programul ROMACT. Prin acest program se are în vedere construirea capacității autorităților locale de a concepe, finanța și implementa servicii publice care să îi includă pentru toți cetățenii, inclusiv pe cei de etnie romp. Programul este implementat în 70 de municipalități, dintre care jumătate se află în România.

ROMACT are ambiția de a găsi soluții locale cu oameni de-ai locului pentru a răspunde unor nevoi locale. Nu se substituie autorităților care sunt în cea mai mare parte resposabile pentru incluziunea oamenilor ce locuiesc pe teritoriul lor. Prin formare și activități de mentoring, ROMACT îi ajută pe funcționarii locali să conceapă și să implementeze măsuri efective pentru includerea celor marginalizați.

Programul ROMACT produce schimbări în ceea ce privește felul în care autoritățile locale conduc municipalitățile, atunci când este vorba de a răspunde nevoilor tuturor cetățenilor, inclusiv celor ale populației rome. ROMACT se traduce și-n diverse acțiuni concrete precum desființarea taxelor la gradiniță astfel încât toți copiii să poată intra în învățământul preșcolar, creșterea numărului de stații de autobuz astfel încât copiii să poată merge la școală, organizarea unor campanii de sensibilizare privind problemele de sănătate, angajarea unor facilitatori și a unor asistenți sociali, repararea sau construirea de locuinte, repararea sistemelor de apă și canalizare, reabilitatrea drumurilor și a dispozitivelor de iluminare stradală, instalarea de coșuri de gunoi și curățarea depozitelor de deșeuri.

Primarii, funcționarii municipalităților precum și persoane de etnie romă au confirmat că datorită programului ROMACT comportamentele încep să se schimbe, se găsesc soluții și încep să fie implementate acțiuni concrete care îmbunătățesc condițiile de viață ale tuturor.